Tracțiunea se referă la modul în care puterea motorului este transmisă roților unei mașini pentru a pune vehiculul în mișcare. Fiecare mașină are un sistem de tracțiune care trimite forța motorului spre una sau mai multe roți: există mașini cu tracțiune față (FWD), tracțiune spate (RWD) sau tracțiune integrală (AWD/4×4).
Pe scurt, tracțiunea este forța care permite deplasarea autovehiculului pe șosea. Diferența principală între aceste sisteme este pe ce roți ajunge cuplul motor: față, spate sau toate cele patru. În continuare explicăm, pe înțelesul tuturor, cum funcționează fiecare tip și care sunt avantajele și dezavantajele sale în diverse condiții de drum.
Cum funcționează tracțiunea față?
La mașinile cu tracțiune față (FWD), puterea motorului ajunge doar la roțile din față.
Practic, tot ansamblul motor–cutie de viteze–diferențial se află în zona din față a mașinii și transmite forța de la motor direct către roțile față. Acest lucru înseamnă că roțile din față “trag” mașina înainte. Un exemplu clasic este Volkswagen Golf Mk7, care are motorul în față și este cu tracțiune față (deși unele versiuni pot avea și tracțiune integrală).
Prin construcție, tracțiunea față are câteva caracteristici de bază: zona frontală a mașinii este mai grea (acolo e motorul) și acest lucru ajută la aderență (greutatea pe roțile motoare), mai ales în condiții obișnuite de drum.
Astfel, FWD oferă o distribuție a greutății relativ uniformă pe puntea față, ceea ce conferă o stabilitate bună în linie dreaptă sau la viteze moderate pe asfalt uscat. De asemenea, pentru șoferii neexperimentați, mașinile cu tracțiune față sunt, în general, mai ușor de controlat: ele au tendință de subvirare atunci când intră tare în viraje (adică, în loc să se răsucească brusc, mașina tinde să „lopeze” ușor către exteriorul virajului), iar scăderea aderenței poate fi corectată simplu, ridicând piciorul de pe accelerație.
În termeni practici, FWD transmite mai puțină surpriză la condus – dacă simți că mașina iese din viraj, ridici acceleratia și mașina se potrivește din nou fără derapaj accentuat.
Avantaje și dezavantaje ale tracțiunii față
Avantaje: Sistemul FWD este mai simplu și mai ușor ca design. Deoarece tot mecanismul de transmisie este într-un singur “bloc” frontal, numărul pieselor în mișcare este mai mic.
Acest lucru se traduce în costuri de producție și de întreținere mai mici, precum și un consum de carburant mai bun. Practic, o mașină FWD are mai puține componente (nu are arbore cardanic lung, diferențial spate etc.), așa că e mai ușoară și mai eficientă (deși rezumatele oficiale spun că FWD are în general cel mai bun randament la consum în comparație cu RWD sau AWD).
În plus, tracțiunea față oferă un control mai bun pe drumurile alunecoase comparativ cu tracțiunea spate, deoarece motorul și cutia de viteze pun greutatea pe puntea motoare (față), ceea ce îmbunătățește aderența pe carosabil umed sau acoperit de zăpadă.
Practic, un Audi A4 cu tracțiune față (nu toate modelele Audi au tracțiune integrală Quattro) și un Dacia Logan sunt mai puțin predispuse să patineze pe gheață decât o mașină RWD similară, exact pentru că povara motorului vine în față.
Dezavantaje: Există și câteva neajunsuri de luat în considerare. Tracțiunea față nu este la fel de eficientă la manevre sportive sau la motoare mari. Pe de o parte, pentru că toate forțele (tragere+direcție) se exercită pe aceleași roți, la accelerații puternice mașina poate suferi de “torque steer” – adică ghidajul volanului se poate devia puțin sub cuplul puternic, și devine mai greu de ținut direcția perfect dreaptă.
Pe de altă parte, deoarece anvelopele frontale trebuie să împartă încrucișat aderența între frânare, accelerare și viraj, ele se pot uza mai repede. Totodată, tot din acest motiv FWD favorizează subvirarea în viraj: roțile față se “înfundă” și mașina iese ușor din traiectorie dacă accelerezi abrupt în curbă.
În condiții extreme (zăpadă grea, derapaje rapide), subvirarea e mai puțin periculoasă decât supravirarea RWD, însă e totuși un dezavantaj – mașina nu oferă același feedback sportiv. În plus, un alt dezavantaj al FWD este că, din cauza configurației transversale a motorului și cutiei, spațiul interior poate fi puțin mai îngust, deși la modelele moderne acesta nu este chiar un factor critic (de exemplu, VW Golf sau Dacia Sandero, ambele FWD, au destul spațiu la pasagerii din spate).
În ansamblu, tracțiunea față este ideală pentru majoritatea mașinilor de oraș și de familie.
Are suficiente avantaje pentru condusul cotidian: costuri și consum reduse, comportament previzibil și stabil pe drumuri normale. Însă dacă îți place condusul sportiv sau ai nevoie de aderență maximă pe teren dificil, poate ai fi tentat de celelalte tipuri de tracțiune.
Cum funcționează tracțiunea spate?
Mașinile cu tracțiune spate (RWD) funcționează opusul celor FWD: puterea motorului este transmisă numai roților din spate. Asta înseamnă că motorul poate sta tot în față, dar de acolo pleacă un arbore cardanic spre diferențialul spate, care împart cuplul între roțile posterioare.
O configurație clasică RWD este mașina sport cu motor față și tracțiune spate, cum era Toyota Supra A90 sau limuzina BMW Seria 3 (modelele clasice cu șasiu sport). Chiar și în zilele noastre, multe modele sportive (de ex. Mazda MX-5 Miata) și camioane rămân cu tracțiune spate prin tradiție.
Avantajele tracțiunii spate își fac simțită prezența mai ales la performanță și manevrabilitate. În primul rând, distribuția greutății devine adesea mai echilibrată: la multe mașini RWD, masa totală se apropie de 50:50 între față și spate, așa cum le place constructorilor să laude (un exemplu celebru: BMW).
Prin acest echilibru, mașina va avea un comportament neutru la viraje: fața nu este apăsată excesiv în viraj (cum se întâmplă la FWD) și spatele nu este prea ușor. Practic, tracțiunea pe puntea din spate „împinge” mașina prin curbă, creând o senzație de viteză și aderență sporită.
Asta face condusul mai plăcut, mai direct pentru un pasionat: la RWD, partea din spate a mașinii te „propulsează înainte” când calci pedala de accelerație, iar volanul e mai liber (nu este împins de cuplul motor în direcția roților, precum la FWD).
Dacă îți place senzația clasică de condus – un ușor balans în curbe, posibilitatea de a face drift-uri controlate în anumite situații – atunci tracțiunea spate este cea mai potrivită: la condus sportiv ea permite supraviraje controlate (drift-uri) și schimbă complet dinamica virajelor.
Avantaje și dezavantaje ale tracțiunii spate
Avantaje: În primul rând, tracțiunea spate înseamnă un raft dinamic mai bun: balanța auto este echilibrată și puteți instala motoare puternice fără să cedați ruleta volanului (vocea “ōintervenții” de la motor). De aceea, mașini precum Ford Mustang GT (V8, ~450 CP) sau BMW M3 E46 folosesc RWD – ele oferă o experiență de condus captivantă, cu accelerații puternice și feedback placut de la roți.
Totodată, tracțiunea spate e preferată și la vehiculele de tractare (camioane, SUV-uri mari), deoarece roțile spate pot suporta mai bine greutatea încărcăturii și oferă o tracțiune mai stabilă la tractări (de exemplu, un pickup cu RWD poate tracta mai ușor o remorcă). În concluzie, RWD vă dă senzația că ești împins de la spate și controlul direcției este clar și neîngrădit de puterea motorului.
Dezavantaje: Pe de altă parte, pe drumuri alunecoase tracțiunea spate este mai provocatoare. Deoarece niciun element greoi nu mai presează puntea motoare, roțile spate sunt mai ușoare și pot pierde aderență mai ușor, mai ales la accelerări bruște sau pe gheață.
Fenomenul caracteristic aici este supravirarea: când roțile spate alunecă, spatele mașinii vrea să iasă din viraj (tinde să se răsucească mai mult decît vrei tu cu volanul). Acest comportament poate fi distractiv pentru cine știe să-l controleze, dar poate fi periculos pentru șoferii neexperimentați.
Pe timp de ploaie sau iarnă, dacă nu ești precaut, o mașină RWD poate aluneca brusc – de aceea constructorii equipază aceste mașini cu sisteme sofisticate de control al tracțiunii și stabilității, care limitează mult problema, dar nu o elimină complet.
În plus, tracțiunea spate poate fi ușor mai complexă la întreținere: mai multe componente de transmisie (arbore cardanic, diferențial spate) înseamnă potențial mai multe piese de reparat.
Alt dezavantaj convențional: într-o mașină cu motor în față și RWD apare arborele cardanic în tunelul central, ceea ce înseamnă un ușor (sau chiar considerabil) mai mic spațiu la piciorul pasagerilor din spate. Totodată, anvelopele punții spate se vor uza, în medie, puțin mai repede la condusul normal, mai ales dacă amesteci și câteva drifturi – așa că poate fi necesar să cumperi mai des cauciucuri posterior cu RWD comparativ cu FWD.
În esență, tracțiunea spate este favorita celor care apreciază dinamismul la volan. Ea îți permite să controlezi mașina într-un mod foarte viu și direct – de aceea o întâlnești la multe mașini sport sau de lux. Însă pe un drum umed, simplu orasenesc cu polei, un șofer începător poate găsi că e necesară mai multă grijă și răbdare cu RWD.
Cum funcționează tracțiunea integrală (AWD/4×4)?
Mașinile cu tracțiune integrală (AWD sau 4×4) transmit puterea motorului către toate cele patru roți simultan. Practic, sistemul lor include diferite mecanisme (diferențiale, cuplaje electronice, etc.) care pot direcționa automat cuplul către oricare roți au nevoie de tracțiune în acel moment.
Există două categorii principale: sistemele AWD permanente, care implică întotdeauna toate roțile motrice, și cele selectabile (în engleză 4WD part-time), unde șoferul poate trece de la tracțiunea pe două roți la cea pe patru roți (cum fac multe off-roadere clasice, ca Jeep Wrangler sau Land Rover Defender).
Avantajul clar al sistemelor integrale este siguranța și aderența maximă pe orice suprafață.
Pentru că puterea este împărțită între toate cele patru roți, chiar dacă una dintre roți pierde grip (zicem, pe o piatră alunecoasă sau gheață), motorul poate trimite mai mult cuplu către celelalte roți care mai aderă.
În practică, asta înseamnă că o mașină AWD nu te lasă la greu în condiții dificile: pe zăpadă, mâzgă, noroi sau ploaie torențială, se descurcă mult mai bine decât una FWD sau RWD. De exemplu, brandul Audi a făcut celebru sistemul „Quattro” de tracțiune integrală, care permite jucării automobilistice precum A4 sau A6 să meargă pe drumuri unde o mașină normală ar patina. La fel, SUV-uri și crossover-e populare (ex. Subaru Outback, BMW X3, Toyota RAV4) au în multe cazuri tracțiune integrală permanentă, tocmai pentru a asigura aderență și stabilitate în orice moment.
Pe scurt, tracțiunea integrală “oferă ce e mai bun din ambele lumi”: pe șosea uscată și netedă funcționează ca un sistem eficient (similar cu FWD, pentru că nu este constant angajat tot mecanismul). Dar atunci când apar condiții dificile, se activează suplimentar roțile care lipseau (uneori automat, prin senzori) și îți oferă siguranță suplimentară.
De exemplu, multe modele moderne cu AWD au software care monitorizează patinarea: la alunecare, sistemul mută cuplul de la roțile față la cele spate sau invers, la fel și între roțile de pe aceeași punte, pentru a maximiza aderența.
Totodată, AWD poate ajuta și la conducerea normală pe uscat: prin distribuția puterii între toate roțile, mașina are grijă să mențină controlul curbei chiar și la viteze mari (uneori direcționând mai mult cuplu către roata din exteriorul virajului, unde există mai multă aderență, în loc să otrăvească forța pe roata din interior).
Avantaje și dezavantaje ale tracțiunii integrale
Avantaje: Cel mai important beneficiu este aderența sporită în toate situațiile. Așa cum am spus, tracțiunea integrală distribuie puterea uniform între roți, ceea ce crește mult stabilitatea pe suprafețe alunecoase (ploaie, gheață, noroi).
Pe zăpadă proaspătă sau noroi gros, un vehicul AWD poate continua să trăgă în condiții în care o mașină cu 2 roți motrice stă pe loc. De aceea, pentru drumuri de munte cu serpentine iarna, sau pentru terenuri accidentate (off-road cu bolovani sau noroi), tracțiunea integrală permanentă este de neegalat. În plus, mulți șoferi asociază pur și simplu AWD cu siguranța rutieră. De exemplu, la noi în România, peste 75% din Dacia Duster vândute sunt în versiunea 4×4, iar clienții BMW aleg xDrive (AWD) în proporție de 9 din 10, măcar și pentru liniștea în trafic.
Dacă ai drum pe autostradă și dai de pete intermitente de gheață sau ploaie, sau pur și simplu circuli pe o stradă îngustă acoperită de zăpadă, vei simți că AWD îți oferă o stabilitate superioară: nu simți cum aruncă mașina în lateral, pentru că toate roțile lucrează împreună.
Dezavantaje: Sistemele integrale sunt însă mai grele și mai complicate. Toate componentele adiționale (cutii de transfer, diferențiale centrale, angrenaje) înseamnă greutate suplimentară și mai multe piese care să se poată uza sau defecta.
Fiind mai grea, o mașină AWD consumă de obicei mai mult carburant decât echivalentul său cu doar 2 roți motrice. Statistic, diferența în consum nu este uriașă – ordine de mărime de 10-20% în plus la consum (de exemplu, 1–2 l/100km în plus) – dar este totuși prezentă.
De asemenea, costurile inițiale de achiziție și de service sunt mai mari: dacă a căzut un senzor la diferențialul central sau la cutia de transfer, reparația poate costa semnificativ mai mult decât la un simplu FWD.
Practic, în loc să întreții un singur diferențial (la FWD sau RWD), un AWD poate avea două sau chiar trei: față, spate și unul central. Asta înseamnă uleiuri diferite, service-uri dedicate, și piese de schimb scumpe.
Tracțiunea integrală este alegerea potrivită dacă prioritatea ta este aderența și siguranța în orice condiții, fie că vorbim de drumuri pline de gheață, ploaie sau off-road. Însă dacă locuiești într-o zonă cu ierni blânde și îl folosești mai mult pe drum asfaltat, avantajele AWD nu se vor arăta la fel de puternic, în timp ce costurile și consumul vor fi mai mari.
Pentru mulți, echilibrul tipic este ca FWD să fie suficient pentru oraș și autostradă, iar AWD să fie rezervat modelelor de teren sau SUV-urilor de familie care ies frecvent din oraș.
Comportamentul pe drum uscat, umed sau alunecos
Cum face diferența fiecare sistem în condiții variate de drum? Pe un drum uscat și bine asfaltat diferențele devin mai puțin critice: atât FWD, cât și RWD pot oferi aderență bună, iar performanța va depinde mai degrabă de motor, suspensie și anvelope.
Totuși, pasionații preferă adesea RWD în acest caz, pentru că are o ținută de drum și un feedback de direcție perceput ca mai sportiv. În condiții normale (fără ploaie/gheață), FWD merge la fel de lin, dar are o margine de subvirare (mergi drept dacă apesi prea tare în viraj), pe când RWD are un control mai agil (virajele se iau mai ratat, e mai „jucăuș”).
Când plouă sau e carosabil umed, lucrurile se schimbă. O mașină FWD rămâne foarte predictibilă: greutatea motorului pe puntea față ajută, iar subvirarea face condusul mai puțin riscant.
Un șofer obișnuit va simți mai greu când încep să alunece roțile față (îi va aluneca mașina la exteriorul virajului, dar poate să corecteze ușor).
În schimb, un RWD pe același drum poate aluneca neașteptat la accelerație și poate provoca surprindere: stânga, mașina trage din spate și se transformă într-un drift involuntar. Prin urmare, tracțiunea față tinde să fie mai sigură pe umed decât tracțiunea spate.
Iar AWD iese clar în față: sistemele moderne transferă automat cuplul unde e nevoie și astfel pot menține tracțiunea chiar și pe pete mici de apă sau pe pante ușor alunecoase.
Astfel, dacă conduci pe autostradă iarna și dai de câteva porțiuni de zăpadă/intermitent de gheață, s-ar putea să nu simți nicio diferență cu un AWD (el adaptează instant tracțiunea), pe când același început de alunecare la o mașină FWD va necesita atenție și corecție manuală.
În condiții extreme de iarnă sau suprafețe foarte alunecoase (zăpadă mare, gheață), AWD este de obicei considerat cel mai eficient. El oferă cea mai bună aderență combinată și răspunde automat sau on-demand la nevoia de tracțiune. FWD este pe locul doi: se descurcă mai bine ca RWD pe zăpadă subțire și e mai ușor de controlat (datorită subvirării).
RWD, deși poate fi echipat cu anvelope de iarnă și sisteme electronice, este ultimul în listă dacă șoferul nu are multă experiență; tocmai de aceea, dacă știi că vei avea vreme grea, mulți merg pe FWD sau AWD. Ce-i drept, la volan, un AWD îi oferă șoferului un plus de încredere și siguranță percepută – de aceea vânzările de modele cu tracțiune integrală cresc în zone cu ierni reci.
Costuri de întreținere și consum de carburant
Tracțiunea unei mașini influențează și cât te costă întreținerea și cât vei cheltui pe benzină.
În general, tracțiunea față și spate (2WD) au costuri similare de producție și service: ambele au transmisie relativ simple (o cutie de viteze cu un diferențial) și, deși RWD are un arbore cardanic și posibil un diferențial spate suplimentar, acestea sunt piese standard care nu complică prea mult viața șoferului.
De regulă, costul de întreținere (uleiuri de cutie, set de angrenaje, etc.) este comparabil între FWD și RWD. Însă, așa cum am menționat, FWD câștigă la simplitate: are mai puține piese (nu are cardan, spre exemplu) și, conform mai multor surse, are costuri mai reduse prin natură.
În schimb, un AWD are un sistem mult mai complex. Așa că va necesita revizii mai dese sau mai complicate: pe lângă schimburile de ulei din cutia de viteze principală, vei mai schimba probabil ulei la diferențialul central (dacă există) și la cutia de transfer.
Speranțele de viață generală sunt ceva mai mici din cauza numărului mare de componente în mișcare. În plus, toate acele cuplaje electronice, senzori și ambreiaje aduc costuri suplimentare. Pe termen lung, un AWD va fi mai costisitor la service decât un simplu FWD sau RWD – deși, bineînțeles, brandurile de vehicule comerciale fac câteodată diferențe de service oferite.
Legat de consum, mașinile FWD sunt în mod tradițional cele mai eficiente. Conform experților, faptul că “există mai puține piese mobile” pe sub mașină (de la motor la roți) le face mai ușor de condus din punct de vedere al consumului.
De exemplu, un FWD clasic de dimensiuni medii (Toyota Corolla, VW Golf etc.) va avea, în general, un consum inferior față de același model pus în versiune RWD sau AWD. FWD economisește combustibil și asta se vede la benzinărie: un consum mai mic pe acelasi traseu. De asemenea, RWD poate consuma mai mult dacă are motoare mai puternice (ex. Mustang cu V8 vs. Golf cu motor mic).
Mai mult, AWD înseamnă un consum ceva mai mare decât FWD în aceleași condiții. Prin faptul că întregul ansamblu de tracțiune trebuie să acționeze toate roțile, mașina este mai grea și mereu are ceva încărcat pe sub ea.
Conform datelor menționate de experți auto, un AWD poate pierde 1-2 l/100 km față de echivalentul 2WD, deci câteva procente din economie se evaporă. Pe de altă parte, acest compromis e făcut de mulți pasionați în schimbul tracțiunii superioare: efectul real asupra consumului poate fi resimțit mai puțin dacă circuli preponderent pe drumuri cu grip scăzut, deoarece AWD îți dă siguranță și poți menține viteza în loc să frânezi/accelerezi de multe ori.
În orice caz, regula de bază rămâne: FWD are consumul cel mai redus și mentenanța cea mai ușoară, RWD bate la plăcerea condusului, iar AWD bate la tracțiune și securitate, dar cheltuie un pic mai mult la benzină și la service.
Exemple de mașini și scenarii potrivite
Tracțiune față (FWD): îl găsim pe aproape toate mașinile de dimensiuni mici și medii destinate publicului larg. Dacia Logan, Dacia Sandero, VW Golf, Skoda Fabia, Toyota Corolla, Renault Megane, Honda Civic etc. – toate aceste modele au motorul frontal și tracțiune față ca mod standard (unele pot avea opțiuni AWD, dar de obicei FWD). FWD este excelent pentru naveta urbană și drumurile naționale obișnuite.
Dacă conduci în general pe asfalt uscat, oraș și autostradă, cu ploi sporadice, un FWD îți va oferi economie de carburant și fiabilitate ridicată.
E preferat în special de șoferii practici și familiști, care vor spațiu bun în interior (absența cardanului permite un tunel central mai jos) și un preț de achiziție mai mic. Exemple concrete: Nissan Sentra, VW Polo, Dacia Logan – toate acestea sunt cu tracțiune față.
Tracțiune spate (RWD): specifică mașinilor sportive și de lux. Aici intră modele precum Mazda MX-5 Miata, Toyota Supra, Ford Mustang, BMW Seria 3 (generațiile tradiționale RWD), Mercedes-Benz Seria E, chiar și camioane de marfă (unde prioritar e aderența spatelui).
RWD le place pasionaților de condus deoarece mașina se simte mai vie în viraje și lasă loc de joc: îți permite să rulezi drifturi (controlate) și să simți forța de propulsie la spate. Totuși, RWD este ideal mai ales pe suprafețe uscate sau ușor umede cu anvelope bune.
Dacă ai un Mustang GT, de exemplu, pe o șosea uscată poți simți cu adevărat puterea V8 și virajele sensibile. Un pachet potrivit pentru un șofer sportiv pe drumuri curate ar fi o transmisie manuală sau automată sport și suspensie rigide – iar tracțiunea spate accentuează senzația de performanță.
Pe de altă parte, în oraș sau iarna, un RWD poate fi înlocuit de modul de tracțiune electronică (dacă mașina are) sau pur și simplu un stil de condus mai precaut. Un exemplu foarte popular este Mazda MX-5 (Miata) – o decapotabilă mică și ușoară, construită exact pe principiul tracțiunii spate pentru a oferi senzații pure de condus.
Alt exemplu: BMW M3 E46, un model legendar de succes care a câștigat fani prin motorul aspirat, șasiu echilibrat și RWD care făceau fiecare viraj o plăcere.
Tracțiune integrală (AWD/4×4): specifică SUV-urilor, mașinilor de teren și tot mai mult modelelor premium crossover. Exemple obișnuite: Dacia Duster 4×4 (unde la noi 80% dintre modele sunt comandate în versiunea 4×4), Subaru Forester/Outback (toate cu AWD permanent), Audi Q5 Quattro, BMW X3 xDrive, Toyota RAV4 AWD, Nissan X-Trail, și multe SUV-uri de lux cum ar fi Range Rover, Mercedes GLC cu 4Matic, etc.
Aceste mașini sunt construite pentru a îmbina capacități off-road moderate cu confortul pe șosea. Tracțiunea integrală îți permite să pleci oriunde: de la autostradă acoperită de polei până la drumul forestier plin de noroi, Duster-ul 4×4 sau Forester-ul te ajută să avansezi fără grijă (motorele moderne AWd reglează cuplul instant pe roțile care “țin”). Pentru un șofer de iarnă, un argument mare în favoarea AWD este siguranța extra – știi că dacă prinzi o pantă cu gheață, mașina nu va ceda imediat virajul. Așa că, dacă locuiești într-o zonă muntoasă sau cu zăpezi dese, un SUV AWD ar fi soluția.
Pe de altă parte, dacă citești despre experiențe comune, vei auzi că uneori AWD “te răscumpără”, adică îți oferă încredere suplimentară dar și un cost de consum ușor mai mare. În fine, există și mașini electrice cu motoare pe ambele punți (echivalent AWD electric) care au acel avantaj de a regla fin puterea roților individual, dar principiul este similar.
Scenarii potrivite: Pentru un oraș plin și drumuri urbane, FWD de obicei e mai mult decât suficient – consum eficient și buget mai mic. Dacă îți place condusul sportiv pe șosele uscate, RWD îți dă dinamismul dorit.
Pentru terenuri dure și ierni grele, AWD este opțiunea liniștitoare. Mulți șoferi moderni aleg apoi soluții hibride: de exemplu, circulă FWD sau RWD zilnic, dar au AWD automat (activat electronic) în mașini cu motoare puternice (ex: versiunile 4Matic ale Mercedes-urilor) – așa primesc confortul FWD pe uscat și pot intra în modul integral când e nevoie.
Alegerea între tracțiunea față, spate sau integrală depinde foarte mult de nevoile și stilul tău de condus. Tracțiunea față (FWD) este alegerea standard pentru majoritatea mașinilor obișnuite: oferă un mix bun între stabilitate în condus, consum redus și costuri mici de întreținere.
Tracțiunea spate (RWD) este destinată celor care vor feedback sportiv și distribuție echilibrată a maselor în viraje.
Tracțiunea integrală (AWD/4×4) este ideală pentru siguranță maximă pe suprafețe variate – fie munte, fie zăpadă – cu toate că presupune un consum și costuri mai mari. Fiecare are rostul lui: ca la o alegere între anvelope de vară, all-season sau iarnă, e bine să știi ce iți oferă fiecare.
Pe scurt, dacă îți explici aceste diferențe prietenului curios: FWD trimite puterea la roțile față (simplu și eficient), RWD la roțile spate (sportiv și echilibrat), iar AWD la toate roțile (siguranță peste tot). FWD e bun la zăpadă superficială și consum mic, RWD e minunat pe asfalt uscat și control, iar AWD domină în orice condiții dificile.
În funcție de drumurile pe care mergi cel mai mult (oraș, autostradă, munte) și de cât vrei să dai pe mașină, un sistem va fi mai potrivit decât altul. Indiferent pe care îl alegi, ajungi la destinație cu o perspectivă complet nouă asupra felului în care te conectează mașina la șosea – pentru că, până la urmă, tracțiunea definește relația ta cu asfaltul, cu zăpada și cu distracția de a conduce.
